Originea Francmasonilor

   Ritualurile secrete si traditiile francmasonilor amintesc de activitatile maestrilor constructori din Evul Mediu, insa originea lor se afla departe, in negurile Antichitatii.

                     Zidarii primi Francmasoni

             Legatura dintre arhitectura si religie dateaza inca din zorii vietii urbane. In vremurile vechi, majoritatea constructiilor ridicate de maestri constructori erau inchinate zeilor. primele comunitati religioase dedicate arhitecturii s-au aflat pe teritoriul de acum al Siriei si mai tarziu in Imperiul Roman. In 960 i. C.r., Hiram, conducatorul portului fenician Tyr de la Marea Mediterana - cunoscut mai tarziu ca parintele francmasonilor- a trimis constructori cu experienta regelui Solomon, care domnea in Israel si Iudeea, ca s-l ajute la radicare Templului si palatului din Ierusalim. Se crede ca circa 200 ani mai tarziu, in jurul anului 710 i.Cr., al 2 lea rege al epocii romane timpuri, Numa Pompiliu, care se spune ca a foste elevul filozofului grec Pitagora (aproximativ 580-500 i.Cr.), a unit diferitele organisme arhitecturale ale vremii in asa-numite colegii.
Aceste colegii acceptau ca membrii toti maestrii constructori specializati in constructii religioase, dar si in structuri civile si militare, cum ar fi docurile si apeductele. In comunitatile lumii romane, religia si chestiunile profesionale erau foarte strans legate, iar relatia s-a dezvoltat in asemenaea masura incat maestrii constructori au creat culte de clasa speciala, bazate pe obiectul meseriei lor. Pe masura ce lumea romana se extindea, s-au extins si aceste asociatii profesionale, pana in anul 313, cand imparatul Constantin a declarat crestinismul noua religie de stat. Cum membrii colegiilor nu voiau sa se opuna imparatului, s-au lasat botezati, dar si-au pastrat vechile obiceiuri.

                     Constructia Catedralelor


             Maestrii constructori crestinati au lasat prea putine cladir datand dinainte de secolul al VII-lea. Dar cand Europa a iesit din epoca intunecata ce a urmat caderii Imperiului Roman de Apus, a devenit clara conturarea unei noi arhitecturi religioase. Clerul era decis sa construiasca biserici si a facut apel la acei mestesugari care cunosteau vechile meserii si erau familiarizati cu traditiile colegiilor. Maestrii constructori au instruit calugari in arta construirii, dar calugarii continuau sa depinda de sprijinul zidarilor laici, care, la randul lor, isi castigau existenta prin manastiri si adesea purtau rasa monahala simpla. Religia si constructiile erau inca odata strans intre ele. Constructia uneie catedrale medievale era un demers de proportii, cuprindea sute de mestesugari- nu doar zidari si muncitori , ci si sculptori, pictorisi producatori de vitralii-, toti sub comanda unui maestru constructor. Incetul cu incetul din, din grupurile de maestri constructori s-au format fratii, ai caror membri foloseau semne si gesturi ca sa-si apere secretele profesionale de cei dinafara. In scurt timp, aceste grupuri de zidari au ajuns sa se bucure de anumite privilegii, care ii eliberau de multe din restrictiile ghildelor. Din acest motiv, ei au ajuns sa fie cunoscuti drept mestesugari liberi, mai concret, masoni liberi. Dar cand isi practicau meseria,  mestesugarii  nu erau liberi. Biserica isi exercita influenta in construirea tuturor cladirilor religioase - din etapa initiala de planificare pana la radicarea propriu-zisa azidurilor. Zidarii trebuiau sa respecte toate termenele, dimensiunile si specificatiile privind proportiile cladirii si orice mic detaliu ornamental  trebuia asezat in concordanta cu anumite relatii numerice si reguli geometrice specifice. Aceste reguli aveau semnificatii mai profunde, cunoscute doar de initiati. Din aceste motive, francmasonii medievali se considerau totodata lucratori pe santierul Universului , unde fiecare individ trebuia sa-si joace propriul lor pentru a contribui la perfectiunea intregului. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, in randul francmasonilor s-a produs o schimbare.Fratiile au inceput sa accepte ca membrii patroni influienti, a caror viata nu avea nimic de a face cu meseria de constructor, dar aveau interes de natura pur speculativa - adica aveau drept tel cunoasterea si iluminarea, caci acea perioada era si una de mari descoperiri stiintifice. Numarul acestor indiviz a crescut treptat, pana cand a ajuns sa-l depaseasca pe cel al constructorilor. Francmasoneria traditionala era in declin, pentru ca razboaiele lungi si salbatice ale Europei pusesera practic capat construirii de biserici. Insa institutia nu a disparut, caci idealurile  maestrilor constructori erau acum inlocuite de noile idealuri umaniste ale Renasterii, inbogatite de influiente dinspre alchimie si lumea cavalerilor medievali. Forma moderna de francmasonerie, in general numita francmasoneria speculativa, a fost constituita si organizata mai ales in Anglia.

             La 24 iunie 1717- ziua Sf. Ioan Botezatorul-, patru loji londoneze s-au alaturat si au format o organizatie unificata, sub numele de Marea Loja  a Londrei. A fost ales un singur Mare Maestru, in fata caruia raspundeau toti ceilalti membrii.

            Telul aceste organizatii era exclusiv acela de a servi si dezvolta valorile spirituale. Pentru membrii ei, meseria propriu-zisa a zidarilor medievali avea doar caracter simbolic. In 1723, practicile masonice au fost codificate oficial prin aparitia Constitutiei, publicata de James Anderson, un cleric englez. Bazat pe conceptele traditionale, codul afirma indatoririle unui mason, inclusiv recunoasterea 'marelui constructor maestru al tuturor lumilor'. Regulile se aplica in principiu si astazi. Dupa publicarea Constitutiei, fratia a intrat intr-o perioada de prosperitate si era privit ca un organism de mare prestigiu. Caracterul onorabil si puternic intelectual al francmasoneriei facea ca ea sa fie foarte atragatoare pentru barbatii din diferite clase sociale. Mai ales membrii claselor superioare considerau dezirabil din perspectiva sociala sa faca parte din fratie.